All Posts By

CEAE

De ce merită să devii investitor în educație

By | Blog

În fiecare an, de când copiii lor încep grădinița și până termină liceul, părinții finanțează sistemul de educație din România, deși învățământul de stat este, potrivit legii, gratuit. Părinții plătesc în fiecare an fondul clasei, cumpără materiale didactice, achiziționează mobilier, dau bani pentru caietele de exerciții, plătesc chiar și pentru săpunul care altfel ar lipsi de la baie în grădinițe. Eforturile lor financiare rezolvă însă probleme pe terme scurt, iar truda lor nu face decât să peticească drumul devenirii prin educație al copilului lor. Un drum care ar fi trebuit să fie solid și populat de profesori-călăuze care să îl ajute să devină, la capătul său, un adult împlinit și responsabil.

Read More

Mădălin Bunoiu: „Ne paște o criză a profesorilor de fizică”

By | Blog

„În opinia mea este de preferat ca 90%-100% dintre elevi să își însușească noțiunile de bază, iar de acolo fiecare să meargă mai departe urmându-și pasiunea către acest domeniu, decât să vin la oră și să arăt cât de complicată este fizica și să rămân, din start, cu cei doar 1-2% care vor să înțeleagă cu adevărat mecanismul matematic care stă în spatele fizicii și formulele complicate”, crede Mădălin Bunoiu, prorector al Universității de Vest din Timișoara și membru în conducerea Societății Române de Fizică. Una este, în opinia lui, să vii în fața copiilor pentru a le vorbi despre densitate și să le spui din primele minute că densitatea este masă supra volum, după care să mai turui eventual cinci formule. Și cu totul altceva să îi faci să își închipuie cum stau pe marginea unui râu și aruncă pietricele în apă în timp ce un buștean trece plutind. „Încerc să îi induc elevului un conflict cognitiv și s îl întreb de ce aia plutește și cealaltă s-a dus la fund? Să își pună niște întrebări, să caute niște răspunsuri, iar eu să fiu partenerul lui în a identifica acele răspunsuri. Iar în momentul în care noțiunea în sine e asimilată de către elev, atunci să vin ușor-ușor și cu aparatul matematic. Atunci când i-ai stârnit curiozitate, poate vrea el să știe mai mult despre lucrul ăsta, el singur va dori să meargă spre noțiuni mai complicate și să vadă esența lumii din jurul nostru într-un mod mult mai abstract”, spune prorectorul. Aceasta este și abordarea din cadrul programului „Fizica Altfel”, dezvoltat de CEAE, prin care aproximativ 1.700 de profesori din învățământul preuniversitar au fost pregătiți pentru a preda fizica prin metoda investigației și în cadrul căruia SRF a participat la realizarea ghidului metodologic.

Read More

Sabina Fati: „Educația înseamnă mai mult decât trecerea peste examenul de Bacalaureat”

By | Visurile lor

Sabina Fati este scriitoare  și jurnalistă. Cunoscută pentru cărțile ei „Singură pe Drumul Mătăsii” și „Ocolul Mării Negre în 90 de zile”, apărute la Editura Humanitas, Sabina Fati este corespondenta Radio Free Europe/Radio Liberty la Bucureşti si publicist-comentator la România libera. A urmat cursuri de ştiinţe politice la SNSPA și este doctor în istorie. Sabina Fati a vorbit, pentru CEAE, despre felul în care i-ar fi plăcut să fie predate materiile în școală: „Mi-ar fi plăcut ca istoria să fie o poveste adevărată și logică. Geografia să fie o incursiune în lumea globală. Integrala să fie o suprafață pe care o calculezi într-un anumit scop. Literatura să se ocupe de marile opere ale culturii universale”. Ce ar schimba în educația din România? „Aș aduce profesori mai buni. Aș găsi o soluție prin care să aduc în învățământ oameni care vor cu adevărat să dea mai departe ceea ce știu, oameni cărora le pasă de ceea ce se întâmplă cu elevii lor. Aș muta accentul de pe memorare, pe înțelegere”, spune Sabina Fati.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

În clasa a doua, am început să citesc „Doi ani de vacanță” de Jules Verne. A fost prima carte „groasă” pe care am devorat-o. Mi-a dat-o mama pentru a-mi deschide apetitul de citit. Și tot în același scop mă punea să-i citesc din ea cu voce tare, în timp ce făcea de mâncare. Îmi aduc aminte acea vacanța de vară în care duceam peste tot o ediție mai veche a romanului, cu foi îngălbenite și scris mic. Eram la cabana părinților mei de lângă de Deva, unde între hamacul legat între doi cireși și bucătăria întunecată se desfășurau primele mele aventuri de călătorie, totul în tiparele lui Jules Verne. În primii ani de școală, Mama a fost cea de la care am învățat și care a găsit o metodă pentru a-mi arăta lumea. Învățătorul meu din primii doi ani, care ne cânta la vioară să ne facă zilele mai frumoase, ne lovea cu arcușul peste degetele strânse, dacă nu ne făceam temele sau dacă vorbeam neîntrebați. Pe urmă a fost înlocuit de o învățătoare, care îmi scria în fiecare zi în carentul de note că nu am cordeluță.

Read More

Mihai Gîrţu: „E mult mai simplu să le dai elevilor o formulă și apoi o problemă în care le ceri să o aplice. Trebuie însă să îi încurajezi să gândească critic”

By | Blog

Mihai Gîrțu, este prorector la Universitatea „Ovidius” și membru în Biroul Executiv al Societății Române de Fizică. Vorbește despre cât este de important ca școala să le ofere copiilor cunoștințe și abilități utile în viața de zi cu zi. Și cât de rar se întâmplă, în realitate, acest lucru.  „În domeniul fizicii, așteptăm de la studenți cunoștințe generale. Cunoștințele generale pentru mine nu înseamnă neapărat să acoperi toată programa din liceu, 100%. Aș prefera să văd că ei știu lucrurile de bază, că știu legile importante ale fizicii și că, dincolo de a le enunța, știu să le și aplice. Or, ceea ce constatăm este că foarte puțini își mai aduc aminte de ceea ce au învățat, eventual pe de rost, și chiar mai puțini sunt cei care știu să aplice. Ce îmi doresc de la absolvenții de liceu nu este să reproducă foarte multe lucruri, asta ține de o memorie pe termen scurt, ci să înțeleagă și să explice cu cuvintele lor fenomenele pe care le văd în jur. Însă rareori fac conexiuni între ceea ce se întâmplă în jurul lor și ceea ce învață la clasă”, a văzut Mihai Gîrțu.

Read More

Sorin Trâncă: „Aș încuraja toate măsurile care să aducă profesorul în elita nației”

By | Visurile lor

„Școala ca sistem ar trebui să priceapă că trebuie să fie înaintea societății, nu în urma ei”, spune Sorin Trâncă, Managing Partner Friends/TBWA. Este de părere că educația trebuie să se concentreze pe formarea de caractere și că un profesor nu trebuie să devină un birocrat, înglodat într-o programă tot mai stufoasă. „Cred că ar trebui în 2-3 ani să ajungem la ideea că un profesor bun = minimum 100 de cetățeni buni anual. Deci de la salarii mari și până la campanii de conștientizare, aș încuraja toate măsurile care să aducă profesorul în elita nației”, spune Sorin Trâncă.

 

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Ca oricărui copil ultra-curios, nu cred că mi-au plăcut materii, ci anumiți profesori. Mai ales că am început școala cu un șoc. Eu știam să scriu, să citesc și să socotesc cu ceva timp înainte de a intra în clasa I, iar în primele zile, văzându-mă că scriu cu mâna stângă, învățătoarea (foarte strictă, de modă veche, a ieșit la pensie imediat după ce am terminat a patra) mi-a făcut un mare scandal. „Ce, te crezi mai special? Acum pui stiloul în mâna dreaptă și să nu te mai văd așa!” Scăpasem de bunici, mătuși și alte persoane „de bine”, dar de învățătoare nu am (mai) reușit. Urmarea a fost că în primele 4 clase de școală activitățile mele erau oarecum paralele cu programa. În mai toate orele citeam pe sub bancă și eram atent doar cât să nu mă prindă. Cred că ăsta a fost primul meu training de atenție distributivă și de gândire alternativă.

Mi se părea extrem de tâmpit „să fiu atent” când, absolut de fiecare dată când erai atent nu aflai nimic nou. Am scris cu două mâini până prin clasa a V-a, când obișnuința a biruit.

Read More

Cristian Presura: „Matematica nu este un set de rețete oarbe pe care le aplici la exerciții, așa cum învață mulți elevi la școală”

By | Visurile lor

Cristian Presura este fizician, cercetător în domeniul senzorilor medicali la compania Philips. Împreună cu echipa sa, a inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Cristian este și autorul cărții „Fizica povestită”, apărută la Editura Humanitas, 2014, lucrare ce a fost premiata anul trecut de Academia Română. „Pilulele” sale de știință pot fi urmări la pagina de Facebook a cărții. În plus, îl puteți asculta în fiecare joi, în cadrul emisiunii „Știința în cuvinte potrivite” de la Radio România Cultural.

Cristian a vorbit, în cadrul campaniei „Unde ar fi fost #visele tale astăzi”, despre cum și-ar fi dorit să fie predare orele de fizică în școală: „Mi-aș fi dorit ca fiecare lecție să fie o piesă de teatru, una care să te absoarbă suficient de mult pentru ca să vrei să mai cumperi bilete. Iar atracția o fac actorii, adică profesorii”.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Matematica și istoria. Îmi aduc aminte de profesorul de istorie din generală. Ne adusese o piatră cioplită acum nu știu câte zeci de mii de ani. Ce impresionat am fost! Profesorul avea de gând să mă trimită la concursuri. M-a chemat la el și mi-a spus: „Văd că-ți place istoria, dar știu că și la matematică ești bun. Nu vreau să te încurc, cred că e mai bine să te duci la matematică”. A fost mai bine? Nu știu, în fond ambele sunt creatoare de vise, una în trecut, alta pe tărâmurile imaginare ale numerelor.

Read More

Jurnalistul Radu Tudor: „Profesorii mei au funcționat ca exemple”

By | Visurile lor

Jurnalistul și realizatorul de televiziune Radu Tudor vorbește despre ce impact au avut asupra sa profesorii din școală. „Profesorii mei au funcționat ca exemple. Am văzut la unii dintre ei rigoarea, la alții, spiritul ludic, la alții, concentrarea și munca intensă. Aveam un profesor de matematică foarte tânăr care scotea la tablă nu doar copii „dezghețați”, ci și copii mai slăbuți, care înțelegeau greu și de multe ori nu reușeau să țină pasul”, spune el.

 

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult?


Sportul. Știu că pare predictibil, dar fac parte din generația în care orele de educație fizică, mai ales în gimnaziu, erau înlocuite de ore extra de matematică, limba română sau chimie. Sportul era o bucurie. Iar peste ani a rămas un loc spre care mă îndrept cu certitudinea echilibrului.



Cu ce te-au influențat profesorii în alegerile ulterioare?


Profesorul de educație fizică este cel care „m-a potolit”. Făceam destul de multe năzbâtii, mă plictiseam repede la ore, nu chiuleam dar, dacă nu mi-ar fi afectat situația la final de an, aș fi făcut-o cu plăcere. Aș fi sărit bucuros peste niște ore de matematică sau de fizică ca să mai fac câteva ture de teren, să joc un baschet improvizat sau să mă întrec pe 50 de metri viteză contra-cronometru.

Read More

Viorel Panaite: Aş arăta mai frecvent recunoaştere pentru eforturile de schimbare deja existente

By | Visurile lor

Viorel este unul din pionierii care au pus bazele și au dezvoltat piața serviciilor de training din România. A fondat Human Invest în 1999, iar de atunci conduce compania și își susține echipa să construiască și să implementeze proiecte pentru clienții acesteia.
În calitate de specialist, facilitează workshopuri de leadership și “change management” care urmăresc creșterea calității proceselor de colaborare din organizații şi creșterea calității dialogului. A susținut şi susține pro-bono dezvoltarea unor ONG-uri. Este unul dintre “ambasadorii” CEAE.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Eram pasionat de geografie în şcoala generală la începutul anilor ’80. S-a întâmplat să am în casă un atlas foarte detaliat şi nu-l lăsam din mână când citeam cărţile de aventuri ale lui Jules Verne. Căutam să citesc orice carte care să mă facă să caut lucruri în atlas. Petreceam ore în şir arătându-i bunicului meu ce mai descoperisem şi-l provocam să-mi spună poveştile lui de război răsfoind împreună hărţile. Profesoara de geografie avea un stil informal şi mă tolera când nu copiam ce ne dicta sau ce ne scria ea pe tablă, dar m-a obligat să merg la olimpiada de geografie, unde nu am trecut însă de faza judeţeană pentru că trebuia să învăţ prea multe lucruri pe dinafară şi nu am o memorie prea bună. Expediţiile pe care le făceam cu cortul pe munte, tot de la pasiunea pentru geografie se trăgeau. Îmi plăceau materiile care aveau poveşti în jurul lor sau erau predate de un profesor care arăta că îi pasă cu adevărat de noi!

Read More

Profesor de chimie: În procesul de învățare, trebuie să lăsăm defectele să ne devină resurse

By | Blog

Niculina Zuga predă chimia la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu” și Colegiul Național „Constantin Cantacuzino” din Târgoviște și, într-o zi, a descoperit o metodă prin care elevii săi să nu se mai teamă de propriile lor limite. A văzut că atunci când copiii colaborează cu adevărat ajung să își dea seama că nu sunt singurii care au dificultăți în a înțelege anumite fenomene sau procese. Iar colaborarea este una dintre elementele cheie în predarea chimiei printr-o metodă care reușește să le stârnească copiilor pasiunea față de științe: cea a investigației. „În cadrul unei lecții predate prin metoda investigației copiii colaborează și conștientizează că și colegii lor se confruntă cu aceleași dificultăți pe care credeau că le au doar ei. Și atunci nu mai stau retrași și nu mai stau cu gura închisă temându-se că spun o prostie. O mai descoperă și la un alt membru din echipa lor și, de fapt, își  dau seama că nu numai ei au acea problemă, deși până atunci credeau că sunt unicii. Dacă vorbim de procesul de învățare, eu cred că tocmai aceste defecte trebuie să ne devină resurse. Și acest lucru se întâmplă în învățarea prin investigație științifică”, crede profesoara.

Read More

Actrița Ioana Ginghină: Am fost umilită în fața clasei pentru că aveam un spirit boem

By | Visurile lor

Actrița Ioana Ginghină vorbește despre cât de important este să încercăm să le oferim copiilor noștri șansa la o educație de calitate.

Provocată de CEAE să îmi amintesc puțin despre învățământul de altă dată, în dorința de a schimba ceva din el pentru viitorul copiilor noștri, am răspuns la întrebarea “unde ar fi fost visele tale azi?”

Cred foarte mult în destin și în puterea divină și de aceea îmi place să iau provocările vieții așa cum sunt, bucurându-mă de fiecare experiență sau lecție de viață, cum ar zice mama.

Totuși dacă stau să mă gândesc la învățământul de atunci, nu pot să nu îmi dea lacrimile, căci nu de puține ori am fost umilită în față clasei, pentru un spirit mai boem care s-a dovedit constructiv, pentru că, iată, am urmat o carieră artistică.

Și poate aș fi avut o mai mare deschidere dacă limbile străine, mi-ar fi fost predate altfel și aș fi învățat, pe bune, engleză timp de 10 ani, germană 4 ani și rusă 3 ani.

Read More